joi, 14 iulie 2016

in cautarea intelepciunii


 



"Cette fois, Lare rit pleinement.
-Ca, je ne pourrais pas le croire! Qu'elle donne a un homme, quelque chose entierement etranger a sa nature, ça ne me semble pas possible. On n'a jamais  entendu  ça. De toute façon, ceux qui l'ont prise jusqu'ici  ont obtenu des malheurs, et non pas un changement pour le bien.
-Mais, n' est-il pas possible que les malheurs-mêmes les auraient change pour les bien? Je pensais comme ça serait-il possible que tous ceux  qui l 'un rapportée. L'aurait faite par peur seulement? N' y aurait-il quand-même  quelques'uns qui  l'avaient faite par gentillesse, pour en faire part aux autres?
Lare la regarda pensif.
-Combien des  fois  j'ai pensé la Pierre et â ses  qualités-et je l'ai faite  nombreuses fois  je n'ai jamais va les chosés sur cet angle !  Je dois reconnaitre que tu est surprenante. Je commence â croiré que  j'ai lu  tant de livres pour rien.
 Elle rit, vraiment  joyeuse."
La Pierre de la Sagesse
- Florina Rosu
S-a deschis exact la pagina de unde am extras citatul. O aparitie editoriala care ma bucura!!! Felicitari!


duminică, 1 mai 2016

blue london topaz


Istoria neștiută a topazului albastru londonez

 Privesc  fascinată  o fotografie de acum 3 ani, când purtam un topaz albastru. Abia întoarsă dintr-un pelerinaj prin locuri neumblate  de multă vreme, am început să simt că furtunile mele  au declanșat reacția celor care mă cunosc.
Despre partea luminoasă a poveștilor vindecătoare care m-au ghidat să intru în curtea interioară, despre peretele pictat, despre noaptea aceea cu  ploi  unde mi-am regăsit puterea nu povestesc aici, singurătatea  pe care mi-am impus-o ca să mă simt bine cu mine dăduse rod.
 Topazul meu e de culoare albastră. E un dar primit, fara sa-i stiu valoarea, m-a atras culoarea.
Am cules invatamintele astea, le scriu. Vorbesc despre multe calitati ale cristalelor in alta parte, despre ametist, despre rubinul cu cele noua obstacole care m-a ajutat sa ma concentrez in perioada in care ma simteam fragmentata.
[...}
De la englezismul  to  be blue  și  până la miresele din Anglia care poartă ceva albastru semnificând fidelitatea  e cale lungă, revin însă,  la piatra mea sub formă de inimă pe care o port pe degetul mijlociu. Nu știu cum m-a găsit pe mine acest topaz, când eu spun  deschis  că nu mă leg de bijuterii, azi făcând inventarul  pietrelor am dat sens  topazului, o altă semnificație, spirituală. 
Involuntar, atrag o anumită categorie de oameni  de atunci în viață. Semnificațiile  pe care le atribui experientelor, uneori mă uimesc, alteori mă sperie, mă subjugă, apoi  mă eliberez. Scrisul ca eliberare , înaintez.
Mă atrag  dintotdeauna drumurile lungi, nebătătorite. 
Oamenii? Imi plac oamenii sinceri, cei care nu manipulează.
Mă atrage lumina, stiind de lipsa ei, lumina arde intunericul, nu se poate una fără alta.

Intelegerea
Mesajele conștiente/ subconștiente trimise de albastru îndruma spre calm, pace sufletească. Această culoare  se spune că este folosită pentru elevarea contemplației spirituale.
 O altă legendă spune că, topazul a fost colorat de către strălucirea aurie a zeului Soare Ra, oferindu-i puterea de a-i proteja de rele pe cei credincioși. O altă  legendă spune că  topazul înlătură vrăjile și îmbunătățește vederea.
 Nu știu ce am vindecat eu de-a lungul timpului, dimineața asta m-a determinat să adun toate povestile neștiute  cu care vindeca de acolo, din cutiuța lui.
 Apare în anumite perioade ale anului, purtând în reflexele albastre ochii persoanei in care m-am regasit intr-o primavara cand orbecăiam.
Mi-a confirmat  că primăvara se poartă cristalele colorate.

corabia

"Omul este o corabie mică, în care se află lei şi balauri, otravă şi răutate, cărări bolnave şi prăpăstii fără sfârşit. Dar, tot acolo este şi Dumnezeu, sunt şi îngerii, viaţă şi Împărăţia Domnului, lumina şi Apostolii, cetăţile cereşti şi comorile de har: acolo, în sufletul omului, sunt toate." (Sfântul Macarie)

De aici a pornit textul, de la acest mesaj primit inainte de Inviere.

Liturghie cosmica

Imparte lumina cu mine!




Seamana a poveste, desi nu e. Daca eu nu sunt in stare sa vad, nu judec nicidecum pe aproapele meu care vede. 
Ieri am primit explicatia unui semn, a  unui gest simplu de iubire, pentru surdo-muti e un semn de exprimare a sentimentelor,  poate insemna un semn de pace pentru nu stiu ce curent newage, sau,de neputinta a unui  pelerin.
In fata Cetatuiei, sprijinindu-se de toiag, un batran. Toiagul nadejdii in oamenii de bine, al mantuirii de neputinta, al invierii lui Iisus.
Noaptea e luminata, steluta ne urmareste pana dam primul colt la dreapta. 
Ma apropii de grupul care merge inaintea mea, o fata n-are candela, isi da seama de acest fapt si exprima gandul cu voce tare. 
-N-ai? Raspunsul vine direct de la un prieten din grupul ei, care aratandu-i candela, ii spune:
-Impart lumina mea cu tine!
Fata zambeste, zambeste tot grupul, pasii au devenit usori mai departe, unul cate  unul.
- Mai e mult pana  la miezul noptii?
Un copil vrea in brate la tatal lui, pare obosit sau doar intunericul drumului il determina sa suspine. Data viitoare mergem direct cu masina, pana sus.
-Nu, tata, esti barbat! mergem pana la luminita care abia se zareste in dreapta. Nu e mult, doar  drumul e lung, pe ocolite, ca sa nu fie urcat pieptis. Baiatul se uita dupa lumini, nu mai suspina.
Duminica tu aici mergi? Facem conversatie sa treaca mai usor drumul, sa nu ne oprim.
Primul popasul e aici. Cand trupul oboseste se trezeste spiritul.
Vad vesmintele albe ale preotilor, zidurile cenusii, apoi ochii imi cad pe o banca de lemn.
Cantecul cu voce tare imi aduce alinare.
Am mai facut asemenea drumuri pe lumina zilei, am mai vazut unele locuri si oameni.
Partea luminoasa e la final.
In fata icoanei, zaresc cele cateva randuri care mi-au lasat o urma, o lacrima pe obrazul stang.
-Bucura-te!
Imi place sa-mi urmez calea. Lucrurile in care cred ies la iveala. 
Un gand, un semn, o nevointa.
Toate se termina in Lumina!

Hristos a inviat!
Sa-l primim cum se cuvine, cu bucurie si lumina.

miercuri, 24 februarie 2016

țărm

 Privește-mă,
Se îngână ziua cu noaptea și eu mă pregătesc să îți citesc cel mai lung poem scris vreodată de tine vocea mea n-o recunoști, ți se pare străină
adormi
 în visul tău trec pescărușii atât de aproape de țărm
 Acel poem în care Paler ne spunea că există un țărm îl citesc în ochii tăi
 Ascultă-mă , 
 citesc toată noaptea , n-o să ostenești decât dacă îți imaginezi o pasăre
pleoapele cad de nesomn, cădem  în echilibru mereu
 e de la gravitație  îmi spui, e prezentă   în toate tratatele
 numai inima ta nu știe  să mă țină de mână
 îngână-mă,
 Citește-mi tu,  primăvara poeților, dimineață  
 dezleagă-mă la lumină  apoi nu uita   
 la vie est belle! un strop alungă asteniile
Aşteaptă-mă,
a început să –ţi  crească o aripă, e de la  scrisul stângaci  înclinat
într-un colţ icoana  spre care îmi ridic privirea
iţi  voi cânta,ţie, dorurile ca intr-un canon care se tot repeta.
13 martie 2016

miercuri, 27 ianuarie 2016

exercitii de fericire

Suntem mai aproape cu o imbratisare, cu un sarut suntem mai aproape.
Suntem mereu mai aproape
E minunat atunci cand suntem mai aproape de viata si nu de moarte.